Pe lângă evenimentul major al primei aniversări oficiale a lui Flippy, anul acesta se împlinesc trei ani de când am luat apartamentul în care stăm în prezent. După cum citeam mai demult pe blogul unui tip care pleda în favoarea unei locuinţe închiriate şi în dauna proprietăţii personale, în esenţă patru pereţi pentru care am făcut un credit la care voi plăti o viaţă întreagă. Recunosc, partea cu ratele la bancă e oarecum întemeiată (am făcut un credit pe 25 de ani, dintre care trei deja s-au dus, dar eu sper că orizontul meu este ceva mai larg decât 50 (şi ceva) de ani, vârsta la care îmi voi fi achitat obligaţiile), dar – altfel – nu sunt doar nişte patru pereţi.

E un spaţiu pe care l-am transformat într-o căsuţă confortabilă – pentru noi, dar primitoare şi pentru oricine altcineva i-ar trece pragul. Ideea de bază e lumina caldă; începând la living-ul larg, zugrăvit în culoarea paiului de grâu şi terminând cu draperiile în tonuri de portocaliu din camera lui Flippy, încercăm a fiecare colţişor să fie prietenos şi intim.

Am zis “încercăm” fiindcă suntem departe de final, mai sunt încă multe care trebuie puse la punct. Iar dacă în 2013 am pus pe hold orice proiect, Flippy bucurându-se de întreaga atenţie, anul ăsta ar fi cazul să mai avansăm. Mai ales că un văr mai îndepărtat şi-a cumpărat o căsuţă (“la roşu”) într-unul dintre cartierele emergente pe dealurile ce împrejmuiesc Iaşul şi-acum avem pretext să ne strângem la o bere şi să butonăm netul în căutare de idei, oferte, preţuri.

Chiar dacă la mine nu va fi un şantier în toată puterea cuvântului, tot voi avea nevoie de pal melaminat şi ceva feronerie, ca să-mi organizez cămara pe care – în prezent – câteva borcane şi sticle au transformat-o în haos. Iar odată pus pe căutat, parcă văd că o să-mi atragă atenţia nişte corpuri de iluminat, ori vreo cada baie.

Cât despre văr’miu, el o să fie în culmea fericirii pierdut printre sortimentele de ţigla ceramica, ori caramida. El le are deja pe casă, ori în casă, dar n-o să rateze ocazia unui crash course despre materiale de construcţii, cu o inevitabilă concluzie: numai ce-a folosit el e demn de cumpărat.

Cine o să ne vadă, cu siguranţă va găsi ceva de comentat asupra modului nostru virtual de a meşteri prin casă. Dar, la o adică, dacă pe site-ul Arabesque găsim de toate, de la parchet până la articole electrice, iar comanda ajunge acasă în cel mult 48 de ore, de ce nu? La o adică, e mult mai uşor să facem un necesar de materiale la faţa locului, măsurând orice şi de câte ori e nevoie, decât să ne dăm seama la magazin cam omis detalii preţioase şi să facem cale-ntoarsă. Iar când o platformă online îţi oferă toate informaţiile, lucrurile devin mult mai simple.